Profesor într-o bancă de elev. Măcar o zi!

Dacă am trai într-o societate lipsită de prejudecăți, aș propune următorul joc profesorilor, directorilor, inspectorilor si celor din Minsterul Educației: să își petreacă o zi din viața lor alături de o clasă de gimnaziu sau liceu. Să participe la toate orele, să folosească toaletele școlare,  să se descurce cu gustările ca și când ar fi elevi și să respecte regulile instituției și clasei respective. Să încerce să urmeze instrucțiunile date de profesori,  fără a interveni în desfășurarea orei și fără a face judecați de valoare referitoare la modul de predare. Aș vrea doar să se transpună în ipostaza unui elev care participă la orele respective. Apoi să noteze tot ce au simțit. Fizic. Mental. Social. Intelectual. Academic. Emoțional. Cum au fost provocați pe parcursul zilei? În ce fel au ieșit din zona de confort? Cât de diferită a fost experiența față de așteptările lor?

Apoi i-aș invita pe acești oameni, în special pe cei cu putere de decizie în privința conținutului educațional, să meargă în diferite medii profesionale. Într-o corporație. Într-o fabrică. Într-o brutarie. Într-o televiziune. Într-un supermarket. Să petreacă o zi și acolo. Care au fost abilitățile cheie în dinamica afacerii? Câte dintre ele se formează în școală?  Câte dintre ele au fost abordate în vreun fel în ziua petrecută la școală?
Este o doar o metodă de a afla veriga lipsă dintre școală și viață. Mi se pare că toate aceste lumi sunt lumi paralele, care nu au mai nimic în comun. Scoala, universul si preocuparile copiilor, mediul economic, familia și ceea ce numim atat de comunistoid 'Instituțiile statului'. Aceste lumi ar trebui să se intersecteze, să comunice, să colaboreze. Dacă ne inconjurăm în continuare cu ziduri de portofolii, comisii, proiecte de legi sau legi pe hârtie, nu vom reuși să facem schimbarea pe care ne-o dorim. 

Pentru a face o reformă, ar trebui mai întai să evaluăm corect situația în care ne aflăm și să identificăm ce ne dorim pentru viitor, de ce resurse avem nevoie și cum le putem obține. Ar trebui să cercetăm ce este eficient în alte sisteme educaționale, dar să ținem cont de realitățile societații românești.Ar trebui să anticipăm rezistența la schimbare, reticența și inepția unui sistem obișnuit într-un anumit fel aproape un secol. Dar mai întai trebuie să ne ascultăm unii pe altii. Si să gasim un limbaj comun. Să comunicăm.

Comentarii

Postări populare