Gestionarea comportamentelor nedorite la copii. O perspectivă adleriană

Promotorii psihologiei adleriene propun aplicarea unor tehnici de management al comportamentului copiilor, utile atât educatorilor și terapeutilor, dar și părinților. Acestea se bazeaza pe 2 principii fundamentale:

1) încurajarea intenționată a comportamentului pozitiv
2) stoparea comportamentelor nedorite


Din perspectiva psihologiei adleriene, acțiunile noastre sunt ghidate de următorii factori:

1). Suntem motivați să aparținem. Oamenii caută un mod să se simtă conectați sau semnificativi în grupul social din care fac parte, fie că e vorba de familie, școală, muncă  sau căsătorie. Când copilul este tratat cu respect și i se oferă responsabilitate, este încurajat activ să își găsească un mod de a aparține util familiei. Când copilul este răsfățat sau membrii familiei îi aplică măsuri de coerciție - el se descurajează și poate renunța la cooperare.

2). Ne străduim către superioritate ori perfecțiune. Oamenii nu suportă să se afle într-o poziție de inferioritate. Când simt că se află într-o poziție de inferioritate, reală sau imaginară, ei caută un mod de a se mișca spre o poziție superioară. Pentru copii e foarte important să își îndeplinească singuri toate sarcinile pe care le pot face ei înșiși. Dacă facem lucruri în locul copiilor, mesajul pe care îl transmitem este: Nu ești capabil.

3). Comportamentul are un sens și  este îndreptat către un scop. Când copiii sunt încurajați, tind să aibă un comportament cooperant și productiv. Când simt că se află într-o situație de inferioritate, sunt descurajați, ignorați sau abuzați, au comportamente nedorite din dorința de a se simți semnificativi:

• vor căuta atenție: 'Nu sunt capabil de multe, dar sunt important când te fac să mă remarci.'
• vor intra în luptă de putere cu adultul: 'Poate nu fac ce trebuie, dar n-ai să mă determini tu să fac.'
• vor încerca să se răzbune: 'Toți mă urăsc. Îi voi răni și eu.'
• inadecvarea: 'Orice aș face, nu este luat în considerare, asa că de ce să mă mai stresez?'

Un alt factor important în comportamentul copilului este ordinea nașterii. Un copil unic se va comporta altfel în famile și în societate decât primul nascut sau mezinul familiei.

Câteva idei care mi s-au parut interesante referitoare la managementul clasei:
Stabilirea de reguli împreună cu copiii
Ședințe de clasă în care copiii își pot spune parerea despre ce își doresc să facă și să aibă un fel de jurnal al acestor întâlniri
Oferirea de opțiuni cât mai variate astfel încât să scadă șansele de conflict între copii
Arii pentru copiii care perturbă activitatea în școala primară.

Idei pentru managementul comportamentului copiilor

Folosirea simultană a tehnicilor de stopare a comportamentului nedorit și a tehnicilor de încurajare voluntară: exemplul unui copil de 2 ani care mușcă: el este îndepărtat din zona copilului pe care vrea să-l muște, dar este încurajat imediat ce se observă un comportament pozitiv cum ar fi să se joace lângă un alt copil.
Încurajarea pozitivă nu este sinonimă cu lauda, care nu face decât să hrănească un comportament nedorit precum căutarea excesivă a atenției.

Ignorarea comportamentului nedorit este un instrument foarte puternic de corectare a acestuia, daca scopul copilului este sa obțină atenție. Un exemplu interesant este cazul unui copil care folosește cuvinte urâte. I se atrage atenția copilului că nu este acceptabil un asemenea comportament și, daca se mai repetă, copilul este îndepărtat fara contact verbal. Această tehnică ne arată și ceea ce adlerienii numesc 'toleranță zero' față de comportamentul nedorit, care va fi corectat la prima abatere după avertisment, dar, în acelasi timp, se va puncta și prima ocazie în care copilul are un comportament pozitiv.

Un alt exemplu se referă la tranziția de la scutece: copilul nu va fi forțat să meargă la baie, va fi întrebat, dacă acesta nu doreste nu se insisita, dar daca are un accident, pe un ton neutru, i se cere să meargă să se schimbe. Copilul va învăța că îi ia mult mai puțin timp să folosească toaleta decât să se schimbe.

Aceste tehnici practice de management al comportamentului copiilor și de încurajare intenționată a comportamentului pozitiv se bazeaza pe ideea de a ne uita cu atentie la ce obtin copiii cand au un comportament nedorit și să reflectăm daca nu cumva chiar noi le hrănim acest comportament. Asadar o abordare adleriana a educatiei copilului presupune, pe de o parte, să ne uităm la noi înșine și, pe de altă parte, să avem o atitudine responsabilă și echilibrată față de copiii nostri.